În această scrisoare către reputatul regizor Lewis „Milly” Milestone, cu care lucrase în drama de război din 1943 “Edge of Darkness”, Flynn oferă ceea ce ar putea fi considerat un sprijin binevenit unui coleg izolat.
Liberal convins, Milestone lucra sub presiune încă de când fusese citat de către “House Un-American Activities Committee” în 1947 și, deși nu fusese chemat încă să depună mărturie, regizorul deja plănuia să se mute în Europa, unde avea să locuiască și să lucreze timp de 5 ani.
Ca mulți actori din acea perioadă, Flynn începea să se intereseze de înființarea propriei sale afaceri de producție. El a făcut un film în Franța, în 1951, împreună cu William Marshall, intitulat “Adventures of Captain Fabian”, dar Flynn nu a mai colaborat ulterior cu Milestone.
“Dragă Milly,
Îți mulțumesc mult pentru scrisoarea ta și, desigur, trebuie să fi ratat nenorocitul ăla de scenariu cu cel mult o jumătate de oră, pentru că scrisoarea ta a sosit exact când am plecam în grabă din oraș, cu o iubită furioasă pe urmele mele. Ca de obicei, eram complet nevinovat.
Mă voi întoarce la Paris pe 31, pentru a pleca spre SUA pe 2. Adresa: 15 bis RUE VANEAU, PARIS 7. Telefon: Anjou 47-70. Plec mâine spre Kitzbühel, Austria, stau la Grand Hotel câteva zile.
Nici nu trebuie să-ți spun că sunt mai mult decât încântat de orice perspectivă de poveste interesantă pe care aș putea să o fac împreună cu tine. Urmează să fac un film în Franța, când termin cu filmul Kim de la Metro Goldwyn Mayer și, sincer, sunt destul de sătul să lucrez la Hollywood și să fiu mereu hărțuit de colectori de taxe, foste neveste sau amante în devenire. Așa că am pus la punct un parteneriat cu Bill Marshall pentru un singur film, povestea Busch.
Hai să ne întâlnim, vorba proverbului, și să vedem dacă putem născoci un mijloc original pentru a le-o trage nenorociților care ne fac viața amară, de acord?
Al tău,
Errol.”
Răspunsul scurt la scrisoarea lui Flynn, notat de Milestone în grabă în partea de sus a primei pagini, era probabil menit să fie transcris într-o scrisoare sau telegramă de către secretara sa:
“Dragă Errol,
Mă întorc și eu la Hollywood pentru un film cu Twentieth. Plec duminică.
Ne vedem acolo. Milly.”
Mulți ani mai târziu, într-un interviu publicat în cartea “The Celluloid Muse”, Milestone a spus:
„Poate că nu destui oameni l-au cunoscut bine pe Flynn. Eu nu doar că l-am admirat ca actor, dar mi-a plăcut foarte mult și ca om. Îl știam ca pe o gazdă perfectă, un cunoscător minunat de mâncare și vin bun și ca pe un oaspete de o comportare exemplară în casa mea. Defectele lui nu răneau pe nimeni altcineva în afară de el însuși.”
„Intenționez să trăiesc prima jumătate a vieții mele. De restul nu-mi pasă.”
Star de cinema, atlet, navigator, scriitor și, per ansamblu, aventurier, Errol Flynn a oferit lumii multe citate memorabile, dar cel de sus este poate cel mai reprezentativ.
Errol Flynn s-a născut în 1909 în Australia fiind fiul unui profesor de biologie. A fost indisciplinat la școală și predispus la pozne, fiind exmatriculat de mai multe ori. Cum educația formală devenise în cele din urmă o cauză pierdută, Errol a hotărât la doar 17 ani să-și caute norocul în lume. După ce a fost concediat de la primul său loc de muncă din Sydney, a plecat în Papua Noua Guinee unde a încercat agricultura și mineritul.
A făcut naveta între această zonă și Sydney în următorii câțiva ani, acumulând un număr incredibil de peripeții și aventuri, dar, din păcate, niciun fel de avere.
Cu acel capitol încheiat și fără o direcție clară, Errol s-a gândit să încerce actoria și a apărut în primul său film australian în 1933. I-a plăcut suficient cât să se pregătească mai bine în domeniu și a obținut un loc în “Northampton Repertory Company”, în Anglia. Acolo, un incident cu o angajată a făcut să fie din nou concediat.
Înapoi la “Teddington Studios” din Middlesex, era în sfârșit pregătit să strălucească, obținând rolul principal într-un film cu titlul „Murder at Monte Carlo.” Impresionați de aspectul și talentul său, cei de la “Warner Brothers” i-au oferit un contract standard, iar la vârsta de 25 de ani era în drum spre Hollywood.
Ce a urmat pare desprins dintr-un film. Ajuns cu bine, Errol s-a apucat imediat de muncă, jucând conștiincios două roluri minore. Era complet pregătit să-și construiască cariera.
Între timp, starul britanic Robert Donat, celebru pentru „The Private Life of Henry VIII” (1933), „The Count of Monte Cristo” (1934) și „The 39 Steps” al lui Hitchcock, urma să joace eroul spadasin Peter Blood în filmul de aventuri „Captain Blood,” bazat pe o carte de Rafael Sabatini. Donat avea probleme de sănătate recurente și, epuizat după o serie de filme, s-a îmbolnăvit. Trebuia găsit rapid un înlocuitor.
Errol Flynn și Olivia de Havilland în pelicula "Căpitanul Blood" (1935)
Errol a fost luat în considerare pentru tinerețea și atletismul său, alături de actori mai experimentați, precum George Brent. Era evident că ar putea face majoritatea cascadoriilor singur. Studioul a decis să riște cu el.
Filmul a fost un succes răsunător și, peste noapte, l-a transformat pe Errol Flynn în succesorul lui Douglas Fairbanks, devenind eroul de aventuri preferat de la Hollywood.
Regizorul peliculei „ Captain Blood” - Michael Curtiz și protagonista feminină - Olivia de Havilland, de asemenea necunoscută la doar 19 ani, aveau să colaboreze cu Errol într-o serie de filme în anii următori, cel mai notabil fiind „The Adventures of Robin Hood” din 1938.
Errol Flynn în filmul "Aventurile lui Robin Hood" (1938)
Flynn și de Havilland se plăceau și aveau o chimie fizică puternică. Curtiz (regizorul “Casablanca”) și Flynn, în schimb, se detestau, dar niciunul nu putea contesta succesul colaborărilor lor. Errol s-a bucurat de o serie de succese importante în anii următori și se afla în vârful carierei atunci când a obținut cetățenia americană în 1942.
A încercat imediat să se înroleze în efortul de război, dar a fost respins din cauza inimii slabe, a unor probleme cronice de spate și a unei forme recurente de malarie contractată inițial în Papua Noua Guinee. Flynn a fost profund dezamăgit. Și mai rău, studioul nu a făcut publice cauzele neînrolării, nevrând să sugereze că starul lor de acțiune nu era în cea mai bună formă. Și în timp ce Flynn continua să facă filme în timpul războiului, fanii se întrebau: nu voia să-și servească țara adoptivă?
Stilul de viață sălbatic l-a ajuns din urmă când două fete minore l-au acuzat de viol. Scandalul a fost public și murdar. Deși Errol a fost în cele din urmă achitat, imaginea și reputația sa au avut de suferit. Soția sa, Damita, a divorțat de el, dar Errol avea să se recăsătorească cu a doua soție, Nora Eddington, chelneriță, în anul următor. Bețiile și petrecerile sale au continuat neîntrerupt. Apoi, după război, a apărut un nou tip de film. Poveștile de aventuri grandioase păreau brusc demodate, deoarece o viziune mai întunecată și mai cinică a dat naștere filmului noir. Un personaj ca Errol Flynn părea că nu mai are loc în această nouă lume.
După o serie de filme mediocre, Jack Warner i-a reziliat contractul în 1950. După 15 ani, cariera cinematografică a lui Flynn era practic încheiată. Avea doar 41 de ani. Tot în acel an, după ce a divorțat de Nora, s-a căsătorit pentru a treia și ultima oară cu actrița Patrice Wymore.
În anii următori, Errol a apărut ocazional în filme de calitate inferioară sau a navigat pe iahtul său iubit, Zaca, cheltuindu-și economiile și, ca întotdeauna, bând în exces. S-a mutat împreună cu Patrice în Jamaica, parțial pentru a se distanța de problemele legale de acasă.
A avut o fiică, Arnella, cu Patrice, după ce avusese deja trei copii cu celelalte soții (singurul său fiu, Sean, cu Damita și două fiice, Deidre și Rory, cu Nora). Dincolo de faptul că Errol era un tată inconsecvent (în cel mai bun caz), toți cei aflați în întreținerea sa au amplificat presiunea financiară deja existentă.
A treia căsnicie a fost eșuată ca primele două, iar în cele din urmă Errol și Patrice s-au separat. Despre căsniciile sale, a glumit odată: „Femeile nu mă lasă să rămân singur, iar eu nu mă las să rămân căsătorit.”
Sfârșitul anilor ’50 l-a găsit urmând traseul tragic al vechiului său prieten, John Barrymore, jucând într-o serie de roluri ce deveniseră auto-parodii, interpretând alcoolici în „The Sun Also Rises” (1957) și „Too Much, Too Soon” (1958) — unde chiar l-a interpretat pe Barrymore. Până la acel moment, ravagiile alcoolului îl făceau să pară cu cel puțin un deceniu mai bătrân decât vârsta reală, iar sănătatea îi era în declin.
Errol Flynn și Dorothy Malone în pelicula "Too Much, Too Soon" (1958)
Aproape de faliment, la finalul anului 1959 a fost nevoit să călătorească la Vancouver împreună cu „secretara” sa de 15 ani, Beverly Aadland, pentru a-și închiria iahtul. Acolo s-a prăbușit brusc și a murit de insuficiență cardiacă. Avea doar 50 de ani. O autopsie a arătat că, dacă inima nu i-ar fi cedat atunci, ar fi murit oricum de ciroză hepatică în decurs de un an. Avea corpul unui bărbat de 75 de ani!
Autobiografia sa, „My Wicked, Wicked Ways”, a fost publicată postum, primind aprecieri unanime. Conținutul ei nu a fost o surpriză: Flynn era cultivat, inteligent și știa să spună o poveste captivantă. Un critic a comentat la vremea respectivă că și dacă doar un sfert dintre anecdotele sale erau adevărate, Flynn tot trăise o viață fabuloasă.
Din relatările celor care l-au cunoscut, Errol Flynn a murit fără regrete. Trăise în mod scandalos, exact așa cum își propusese dintotdeauna. Nu a ajuns la bătrânețe, dar nici nu și-a dorit vreodată. Era ca o rachetă care s-a ridicat foarte sus, foarte repede, apoi s-a prăbușit pe Pământ. Și, în loc să-și regrete reputația “pătată”, părea să o savureze din plin.
Ca și cum și-ar fi rezumat propria filozofie de viață, Errol Flynn a spus odată: „Nu contează ce spun despre tine. Contează ce șoptesc!”
“Scrisori de la Hollywood” este o secțiune dedicată prezentării în exclusivitate în limba română a celor mai interesante, pasionale, emoționante sau surprinzătoare scrisori redactate de starurile din "Perioada de aur a Hollywood-ului" (“Golden Age of Hollywood”).
Scrisorile reprezintă trecutul, prezentul și viitorul, un “martor” extraordinar al prezenței omului în istorie:)