Yul Brynner era actor de teatru și regizor de televiziune cu un film la activ când a fost distribuit în rolul regelui Mongkut al Siamului în musical-ul “The King and I" ("Eu și Regele") pus în scenă de celebrul tandem Richard Rodgers-Oscar Hammerstein.
Spectacolul avusese premiera pe 29 martie 1951 la teatrul Saint James din New York, fusese jucat de 1.246 de ori până în 1953 și făcuse din Brynner una dintre cele mai apreciate vedete de pe Broadway, aducându-i și un premiu Tony în 1952.

În 1953, "Twentieth Century Fox" a cumpărat drepturile de ecranizare, avându-l pe Charles Brackett ca producător.


Yul Brynner în rolul regelui Mongkut al Siamului - "The King and I"
 

La 9 decembrie 1955, Yul Brynner îi scria lui Brackett o scrisoare în care demonstra înțelegerea profundă a personajului pe care îl interpretase pe Broadway și pe care urma să îl joace și pe marele ecran.

Scrisoarea făcea referire la păstrarea scenei “A Puzzlement” în film și la cât de importantă era pentru actor deoarece îi permitea să creeze o conexiune cu publicul.

Pentru că era un producător inteligent, Brackett a ținut cont de recomandarea starului și scena a fost păstrată în peliculă.

“9 decembrie 1955

Dragă Charlie:

De când s-a decis să fie tăiată din film scena “Puzzlement” mă frământă un lucru și aș vrea să îți împărtășesc din experiența mea în ceea ce privește această eliminare și efectul pe care îl are asupra personajului regelui în păstrarea echilibrului în poveste.

Am fost forțat să renunț la acest moment de mai multe ori în timpul punerii producției în scenă (pentru că m-a lăsat vocea) și de fiecare dată când s-a întâmplat acest lucru a avut un impact imens asupra personajului și a relației sale cu Doamna Anna. Fară acest moment de intimitate în care gândurile și sentimentele regelui sunt exprimate cu claritate, publicul ar putea să îl considere un om aspru fără niciun motiv și nu ar putea înțelege conflictele interioare care îi determină acțiunile.

Mă frământă acest lucru încă de săptămâna trecută deoarece în acest moment nu există nimic în scenariu care să ofere publicului o astfel de perspectivă asupra personajului și încep să mă tem să îl interpretez atât de aspru pe cât ar trebui. Este un aspect deranjant și pentru admirația și respectul pe care Doamna Anna ar trebui să le simtă pentru acest om. Pe scenă, când a fost tăiat momentul “Puzzlement”, mi-am dat seama că publicul nu putea înțelege de ce ei (n.r. Annei) ar trebui să îi pese de rege ori să îl respecte câtuși de puțin.

Scriu aceste rânduri în grabă, însă mi-ar plăcea foarte mult să le iei în considerare și să discutăm despre ele cât mai curând posibil.

Ca întotdeauna, Yul Brynner”

Deloc surprinzător, Brynner a câștigat un premiu Oscar pentru interpretarea acestui rol în care a rezonat perfect cu Deborah Kerr, care a interpretat-o pe Doamna Anna. De altfel, el a fost bun prieten cu Deborah , cu care a mai apărut și în filmul “The Journey” (1959). Filmul a mai câștigat premii Oscar și pentru Best Art Direction-Set Decoration, Best Costume Design, Best Sound și Best Music - Scoring of a Musical Picture.


Yul Brynner și Deborah Kerr în pelicula "The King and I"

Carisma și talentul i-au deschis drumul spre interpretarea altor roluri în pelicule memorabile: “Cele zece porunci” – regizat în 1956 de marele regizor Cecil B. DeMille, film care a avut cele mai mari încasări în 1956, “Anastasia” (1956), “Frații Karamazov” (1958), bazat de romanul cu același nume, western-ul de referință “Cei 7 magnifici” (1960), “Westworld” (1973), pe baza căruia a fost creat serialul omonim produs de HBO.


Yul Brynner în rolul faraonului Ramses - "Cele zece porunci" (1956)

Brynner nu s-a lăsat “îmbătat” de faima câștigată în urma aparițiilor pe marele ecran și a revenit pe Broadway în rolul regelui Mongkut până în 1985, apărând în total în 4.625 de reprezentații ale acestui spectacol! În 1972, el a jucat și în serialul TV “Anna si Regele”.

„Dacă m-am săturat de asta?” întreba el retoric “Oakland Tribune" în 1972 despre rolul Regelui.

„Niciodată! Chiar și la teatru au fost momente în care m-am simțit obosit și deprimat, dar imediat cum am urcat pe scenă, m-am simțit viu. Personajul este atât de viu, atât de vital, încât te “trage” după el.”

În afara carierei cinematografice, el a fost și fotograf și autor al două cărți: “Bring Forth the Children: A Journey to the Forgotten People of Europe and the Middle East” și “The Yul Brynner Cookbook: Food Fit for the King and You”.

Viața personala a însemnat și 4 soții, 5 copii și mai multe aventuri romantice cu nume celebre ale cinematografiei ca Marlene Dietrich, Judy Garland, Joan Crawford și Ingrid Bergman.

În anii ’60, Yul a obținut cetățenia elvețiană și a renunțat la cea americană, trăind o mare parte din timp în Elveția. A decedat la 10 octombrie 1985 la New York din cauza cancerului pulmonar.

O persoană sofisticată, iubit în egală măsură de bărbați și femei, Yul Brynner se simțea în largul său în orice fel de mediu social. El a rămas în amintirea publicului datorită talentului său grandios, înfățișării inconfundabile, energiei de pe platourile de filmare și capacității de a-i atrage pe ceilalți în vraja farmecului său.
 

“Scrisori de la Hollywood” este o secțiune dedicată prezentării în exclusivitate în limba română a celor mai interesante, pasionale, emoționante sau surprinzătoare scrisori redactate de starurile din "Perioada de aur a Hollywood-ului" (“Golden Age of Hollywood”).
Scrisorile reprezintă trecutul, prezentul și viitorul, un “martor” extraordinar al prezenței omului în istorie:)