După moartea fratelui său Tom, Keats, care avea 23 de ani, s-a mutat în Wentworth Place din Hampstead, într-o casă învecinată cu cea a familiei Brawne. Prietenii comuni, apropierea locuințelor și activitățile sociale i-au adus adeseori împreună.
Dacă sentimentele lui Fanny pentru Keats au fost la fel de profunde de la început nu se poate ști cu certitudine, deoarece toate scrisorile pe care poetul i le-a scris au fost îngropate împreună cu el, la cererea sa. Ce se știe cu certitudine este că Brawne i-a acceptat cererea în căsătorie la începutul anului 1819. Fanny a devenit noua sa muză, iar mulțimea de poezii și sonete scrise în acea perioadă reflectă o maturitate și o forță creativă impresionante.
Fanny Brawne - portret miniatural datat 1833
Logodna nu a fost oficializată din cauza încercărilor lui Keats de a-și îmbunătăți situația financiară printr-o nouă publicare a poeziilor sale. Acest lucru nu avea să se întâmple până spre finalul lui 1819, moment în care tuberculoza poetului se agravase. Fanny locuia alături, însă relația lor s-a redus în mare parte la scrisori și scurte vizite, în special pentru că tânărul nu voia să o pună în pericol pe femeia iubită.
În 13 octombrie 1819, Keats îi scria:
“Fata mea cea mai dragă,
În clipa aceasta m-am apucat să copiez câteva versuri, frumos scrise. Nu pot să continui cu niciun fel de mulțumire. Trebuie să-ți scriu câteva rânduri și să văd dacă asta mă va ajuta să te alung din mintea mea, fie și pentru foarte puțin timp.
Pe sufletul meu, nu mă pot gândi la nimic altceva. A trecut vremea când mai aveam puterea să te sfătuiesc și să te previn împotriva dimineții fără promisiune a vieții mele. Dragostea mea m-a făcut egoist. Nu pot exista fără tine. Uit de totul, afară de dorința de a te revedea. Viața mea pare să se oprească acolo; nu văd mai departe.
M-ai absorbit. Simt acum că mă topesc. Aș fi nespus de nenorocit fără speranța de a te vedea curând. Mi-ar fi teamă să mă depărtez de tine. Dulcea mea Fanny, oare inima ta nu se va schimba niciodată? Dragostea mea, oare se va?
Nu mai am nicio limită acum pentru iubirea mea. Biletul tău tocmai a sosit. Nu pot fi fericit departe de tine. Este mai prețios decât o corabie plină de perle. Nu mă amenința nici măcar în glumă.
Am fost uimit că oamenii puteau muri martiri pentru religie. M-am cutremurat de asta. Nu mă mai cutremur. Aș putea fi martir pentru religia mea. Dragostea este religia mea. Aș putea muri pentru ea. Aș putea muri pentru tine. Crezul meu este Dragostea, iar tu ești singurul său principiu.
M-ai răpit printr-o putere căreia nu mă pot împotrivi. Și totuși mă puteam împotrivi până să te văd. Chiar de când te-am văzut, m-am străduit adesea „să mă îndreptățesc împotriva îndreptățirilor iubirii mele.” Nu mai pot face asta. Durerea ar fi prea mare. Dragostea mea e egoistă. Nu pot respira fără tine.
Al tău pentru totdeauna,
John Keats”
În septembrie 1820, poetul s-a mutat în casa familiei Brawne, Fanny făcând tot ce putea pentru a-l îngriji. Ce și-au spus la despărțirea finală va rămâne pentru totdeauna un mister. Se pare că Fanny și Keats s-au îndrăgostit și mai profund în ultimele lor luni împreună.
Strălucirea literară a poetului a fost curmată de moartea sa de tuberculoză la 25 de ani.
Fanny Brawne a jelit moartea lui John timp de 6 ani și nu s-a căsătorit decât în 1833, la mai bine de 12 ani de la moartea iubitului. Soțul ei, Louis Lindon, nu avea să afle niciodată despre relația ei anterioară cu poetul care, între timp, devenise celebru. Fanny avea să se destăinuie celor trei copii, ajunși la maturitate, împărtășindu-le povestea iubirii sale și arătându-le colecția de peste 30 de scrisori de dragoste. I-a făcut să promită că nu îi vor spune niciodată domnului Lindon, o promisiune pe care au respectat-o chiar și după moartea lui Fanny, în 1865, la vârsta de 65 de ani.
Abia după moartea lui Lindon, în 1872, copiii adulți ai lui Fanny au dezvăluit adevărul pe care literalmente nimeni nu-l știa, nici măcar prietenii apropiați ai familiei.
Opera lui Keats a apărut în perioada romantică, o epocă a schimbării în Europa, în care societatea a început să se îndepărteze de raționalitatea Iluminismului, orientându-se spre o mai mare accentuare a emoției și a experienței individuale. Multe dintre poemele lui Keats reflectă această schimbare, concentrându-se pe emoția personală, frumusețea naturii și explorarea condiției umane.
Unul dintre motivele pentru care poezia lui Keats continuă să rezoneze cu publicul modern este caracterul atemporal al temelor sale. De la natura trecătoare a frumuseții până la realitatea inevitabilă a morții, opera lui Keats abordează preocupări umane universale, care rămân relevante și astăzi. Fie că scrie despre iubire, pierdere, bucurie sau tristețe, poemele sale surprind profunzimea și complexitatea acestor trăiri într-un mod profund autentic.
Iubirea și devotamentul lui John Keats pentru Fanny Brawne reprezintă una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din literatura universală. Însă nu trebuie să fii poet ca să transmiți persoanei iubite ce simți pentru ea. Este suficient să ne trimiți mesajul tău pe whatsapp la 0740 155 359 sau prin email la contact@safiescrisori.ro și noi îl scriem cu toc, peniță și cerneală de caligrafie și îl livrăm oriunde ne spui, în sticla sau mini-borcanul alese de tine.
Scrisorile noastre bucură inimi, așadar îngăduie-ne să o bucurăm și pe cea dragă ție!